Mi-e Sufletul plin de răni

Mi-e Sufletul plin de răni
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Am Iubit cu toată Inima
Mi-am pus Sufletul pe tavă,
N-am gândit că s-ar putea să fiu rănit
Si-am crezut intr-o dragoste oarbă.

Era tot ce-aveam eu mai de preţ
Soarele ce ziua-mi lumina,
Visul meu ce îl trăiam frumos
Dragostea cea pură din poveşti.

Astăzi Sufletul mi-e plin de răni
Ochii îmbrăcaţi în lacrimi,
Am pierdut timp preţios
Am Iubit fără s-ascult de glasul conştiinţei.

Nu mai vreau ca Inima să plîngã
Nici ca Sufletul să fie trist,
Astazi vreau doar bucurie
Aşteptându-te să vi.

E-o poveste Poezia asta
Nu mi s-a intimplat mie ce-am scris aici,
Am vazut Oameni ce plîng şi-şi reproşează asta
Ca-u Iubit, şi-acum sunt trişti.

Când Iubeşti nu mai ţi cont de nimeni
Te cuprinde brusc parfumul dragostei,
Te imbraci în mantia-i Divină
Şi trăieşti un vis de nedescris.

Nu de Iubire să fugi
Ci de Oamenii făţarnici,
Se îndrăgostesc de tine, te seduc
Să le fie lor cu mult mai bine.

Ai grijă, nu fi naiv
Nu tot ce-i frumos e şi Divin,
Si dracusorul a fost Îngeraş
Astazi este prea malefic.

25 Ianuarie .2029