Un om sărman
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Un om sărman mergea plângând
Şi cerea ajutor,
Dar toţi treceau pe lângă el nepăsători
Nu se opreau în loc.
Sărmanul om avea nevoie
De-un ban, îi era foame,
Dar toţi erau preocupaţi
De lucruri personale.
Se-apropie de bietul om
Un altul, tot ca el,
Şi îi intinde un covrig
Poftim, e tot ce am.
Sărmanul îl ia repede
Să-şi potolească foamea
Şi printre rânduri întreabă incet
-Dar tu ce o să faci?.
Sărmanul celălalt răspunde
-Îl am pe Dumnezeu,
El este mereu lângă mine
Mă ajută când mi-e greu.
Morala poeziei spune
Că cel sărac ajută,
Ştie ce este sărăcia
Şi imediat ti-ntinde o mână.
Ajută dacă ai mai mult
Îi dai lui Dumnezeu,
Dă din puţinul tău
Şi o să-ţi fie bine.
19 August. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu