PLOUĂ

                           Plouă
       (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
                       12 Iulie. 2020
Se lasă seara, soarele apune
De nicăieri norii apar pe cer,
Şi-ncepe repede să plouă
Cu picaturi mari şi reci.

Surprins de ploaie dau să mă adãpostesc
Sunt numai pomi înalţi în parc,
Mi-e frig şi tremuri, picăturile curg şiroaie
Iar intunericul se-aşterne încet.

Deodată simt o mângâiere
Mă-ntorc uşor, nu mă opresc din tremurat,
Te văd pe tine prea frumoasă fată
Cum ţi umbrela deasupra mea.

Mă iei în braţe şi îmi spui
-Stai liniştit ploaia e foarte rece,
Ramâi aşa să ne încălzim
Şi să aşteptăm să plece norii.

Aşa de bine mi-e la tine în braţe
Mă simt iubit şi răsfățat,
Tu mai ferit de ploaia deasă
Şi cu, căldura ta mai imbracat.

De-aici a inceput iubirea noastră
Ploaia pe noi ne-a cununat,
A răsădit în inimile noastre
Dragostea ce astăzi noi o trăim.

Acum noi ne avem unul pe altul
Şi suntem tare fericiţi,
Tot ce trăim e o poveste
Un vis frumos, fără sfârşit.

Şi te iubesc din toată inima
Tu eşti minunea vieţii mele,
Îngerul bun, şi zîna
Fiinţa dragă a inimii mele.
💓💓💓💓💓💓💓💓💓💓💓💓💓
www.gabrielrazvanstoica.blogspot.ro
www.sufletulpoeziainimii.wordpress.com
https://www.youtube.com/channel/UCt2faGDtP57soWPYUHDJL3g