Poveste cu talc despre viata- cele 10 cani de vin
Undeva, într-un sat sărac din îndepărtata Japonie, trăiau mai mulţi oameni în vîrstă, iar viaţa lor se împărţea între munca la cîmp şi discuţiile pe care le purtau cînd vremea era prea rece pentru a munci.
Aşa că zece bătrîni singuri din sat s-au decis să sărbătorească împreună seara Anului Nou, cu o cană de vin cald în mînă, ca să se bucure de poveşti şi de vorbe de duh.
Dar cum niciunul dintre ei nu avea suficient vin pentru a le da tuturor de băut, ei au vorbit şi au fost toţi de acord să aducă fiecare cîte un ulcior de vin, iar apoi să pună vinul laolaltă într-un vas mare, ca să-l încălzească şi să-l bea toată seara împreună.
Zis şi făcut. S-au despărţit şi, mergînd fiecare spre casa lui, pentru a aduce vinul, fiecare bătrîn s-a gîndit:
“Vinul meu este mult prea bun ca să-l amestec cu vinul lor! Nimeni nu va şti dacă eu nu voi turna în castronul comun vinul meu atît de bun. Nu se va observa nimic şi oricum vinul celorlalţi va fi destul de bun. Va fi bine aşa. Voi duce în schimb o cană de apă.“
Şi s-au reîntîlnit bătrînii, în ajunul Anului Nou. Fiecare a adus cu el cîte un ulcior, au turnat conţinutul ulcioarelor, cu mare ceremonie, într-un vas mare, pus pe foc, pentru a-l încălzi. S-au pregătit pentru poveşti şi s-au strîns în jurul vasului, privindu-se pe furiş.
Cînd conţinutul vasului s-a încălzit, s-au aşezat pentru a-şi depăna poveştile, fiecare cu cîte o cană cu apă fierbinte în mînă.
Poveste cu talc despre viata din Japonia
Morala: Dă primul de la tine, înainte de a te aştepta să primeşti ceva de la ceilalţi.
Vedeți, cumva ne mirăm că nu primim îndeajuns. Aș vrea să rețineți un lucru:
De cele mai multe ori viața îți oferă maximul din ceea ce deja ai oferit!
Să ne gândim puțin la relația de cuplu
Este același lucru. De exemplu, avem încredere să ne urcăm într-un autobuz condus de un necunoscut, avem încredere să mergem într-0 mașină, în timp ce de pe contrasens vin mii de mașini. Tacit, acordăm încredere acestor oameni și multor altora, cum ar fi medici, profesori, traineri, zidari, constructorilor de utilaje. Prin tot ceea ce facem, direct sau indirect acordăm încredere probabil zilnic unui milion de oameni, fără măcar să-i cunoaștem....însă nu acordăm încredere persoanei de lângă noi. Cât de trist și de adevărat poate fi acest lucru uneori.
Întorcându-ne puțin la povestea cu talc despre viata, în relațiile personale și profesionale există trei moduri de a oferi, încredere, iubire, devotament, recunoștință, prietenie, compasiune, înțelegere, atenție, recompensă, etc
Nivelul 1 - Nivelul unu, este de fapt acela în care nu oferim nimic. Ați observat poate acest lucru la unii sau mai mulți copii la vârsta de 2-3 ani, când aceștia spun: Vreau A sau B și nu vreau să dau nimic la schimb. Vreau și punct, dacă nu-mi dai țip! Acesta este nivelul unu, acela în care ne așteptăm să primim, iar dacă nu primim, într-un mod propriu fiecăruia, începem să ne plângem și să țipăm. Vrem iubire, vrem recompensare, vrem apreciere, vrem pur și simplu și reacționăm agresiv dacă nu primim.
Nivelul 2 este acela în care devii mai rezonabil - Schimbul. Schimbul se referă la situația în care acorzi încredere, doar dacă ți se dă încredere, iubești doar dacă ești iubit, muncești doar dacă ești plătit, zâmbești doar dacă primești un bonus în plus, acorzi atenție, doar dacă ți se acordă atenție. Cotidianul de cele mai multe ori ne împinge către acest tip de relații în care calculăm ce am primit și vedem dacă ceea ce oferim înapoi este meritat sau nu. Evident evaluările sunt subiective, însă principiul este același: Dacă tu faci A eu fac B....sau pentru că tu nu ai făcut A nici eu nu fac B.
Nivelul 3 - singurul care întradevăr funcționează se numește a oferi necondiționat. Abia aici lucrurile prind contur și putem vorbi de relații autentice. Aici oferim nu pentru a primi ceva în schimb, oferim pur și simplu. Oferim încredere, oferim pasiune, oferim atenție, oferim devotament. Acest nivel este despre a oferi fără a aștepta neapărat ceva la schimb.
Ghiciți ce se întâmplă?
De regulă, nivelul pe care operăm, la nivel general va fi și nivelul pe care vom primi, ca maxim. Adică, dacă întotdeauna oferim ceva condiționat (nivelul 2) îi obișnuim și pe ceilalți să ne ofere condiționat și la cel mai mic hop, când una din părți face calcul și nu-i dă prea bine, ce se întâmplă? Coboară întreaga relație la nivelul 1.
Discutam cu un bun prieten acest tip de abordare și mi-a spus:
Bine Marian, însă ce garanție am eu, că dacă operez la nivelul 3, voi primi același lucru la schimb?
Răspunsul meu este simplu. Când vrei garanții sau ceva la schimb, deja am căzut de pe nivelul 3 pe 2, care în scurt timp ne poate duce la 1.
De acord cum mine s-a gândit că nu a pus bine întrebarea și a reformulat:
Și ce fac dacă eu continui să ofer și partea cealaltă (angajat, angajator, soț, soție, prieten) nu oferă nimic niciodată?
Bună întrebare, recunosc. Explicația este însă simplă.
Da, nu avem vreo garanție că primim ceva la schimb, Nu înseamnă ca cealaltă parte ne va răspunde la fel, însă acesta este și secretul acțiunii pe nivelul 3. Trebuie să ieșim din această abordare analitică și comparativă. Însă, dacă vrem să fim analitici pot răspunde simplu: Întradevăr nu ai nici o garanție, nu există nici un motiv pentru care 100% ți se va răspunde la fel, însă este singura cale. Dacă vrei să-ți creezi șansa să primești de nivel trei sau doi, trebuie să oferi doar de nivel 3. Calea de mijloc (nivelul 2)este păcătoasă pentru că întotdeauna se compară mere cu pere și se ajunge la nivelul 1.
A dărui (nivelul 3), emoțional, rațional, cum doriți să considerați, este singura cale și de cele mai multe ori, viața, partenerul prietenii, vor tinde să se alinieze la nivel inconștient cu tine. Puteți să vă gândiți și la ceea ce spunea Ghandi: Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Altă cale nu există!
Asemenea celor din poveste, acționăm la nivelul 1 sau 2 și ne așteptăm să primim minim 2. Nu vom primi de multe ori nici măcar 2, de multe ori vom prim doar 1, iar ceea ce primim este un rezultat al acțiunilor noastre, sau al maximului pe care acțiunile noastre îl oferă.
Am început acest articol cu o serie de întrebări.
Oricât de incomod ar suna răspunsul este legat de nivelul la care acționezi, 1, 2 sau 3 și nu este o chestiune de ore sau zile, este o chestiune de ”filosofie de viață”. Vei vedea că este ușor să acționezi la nivelul 3, trebuie doar să repeți și pe măsură ce o să o faci mai des, în aceeași măsură îți va veni mai ușor. Nu mai spun că există și o veste foarte bună, această strategie (nivelul 3) nu generează stres, ci din contră stare de bine și fericire.
Așadar, ori de câte ori ești nemulțumit de ceea ce ai primit, este contraproductiv să identifici în ceilalți motivele, cel mai eficient, este să te întrebi Ce ai fi putut să oferi și nu ai oferit! Ce ai putea face tu, ce ai putea oferii tu?
Evident acest a oferi, trebuie să fie personalizat, pentru că poți să oferi TOTUL....mai puțin ceea ce ei au nevoie, deci trebuie să arunci un ochi și la nevoile celorlalți, nu le judeca, înțelege-le și dacă poți fă și ceva în acest sens.
Aș mai scrie, însă mi se pare că este sensibil ceea ce scriu, ori rezonăm ori nu rezonăm 🙂 și prefer să nu mai scriu și mai degrabă să te rog să-ți pui trei întrebări:
Ce ai putea face tu zilnic (și nu faci acum) astfel încât în relația de cuplu pe care o ai (sau o să o ai) să acționezi la nivelul trei ?
Ce ai putea face la serviciu (și nu faci acum) astfel încât să acționezi permanent la nivelul 3 ?
Ce ai putea face cu cei din jurul tău mai mult astfel încât să ridici relațiile la nivelul 3?
Notează minim 3 idei la fiecare întrebare și poate fi un început fantastic. Apoi amintește-ți ori de câte ori ai o problemă, nu-i mai judeca aspru pe ceialalți, pentru că nu câstigi nimic, întreabă-te..cei ai putea face tu?, să fii cel puțin la fel de exigent cu tine!
Share celor dragi mai departe 🙂 folosind butoanele de mai jos sau adăugați un comentariu cu părerea voastră 🙂
