Destinul

Destinul
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Departe intr-un colț de lume
Doi copii rătăceau,
Visau frumos la fericire
Iubirea pură și-o doreau.

În mintea lor au construit o lume
Din basme şi din visele senine,
Că noaptea când luna şi stelele erau pe cer
Scriau în vers iubirea mult dorită în poezie.

Într-un târziu destinul le-a zâmbit
I-a luat de mână şi blând le-a vorbit,
Voi sunteţi cei pe care-l caut de atâta timp
Pe voi vă vreau să fiţi uniţi.

Şi astfel s-a născut iubirea
A doi Copii frumoşi şi puri,
Astăzi zâmbesc, se ţin de mână
Trăiesc o viaţă ca-n poveşti.

Că-i iarnă, vară, primăvară
Pe cerul lor mereu e soare,
Nopţile, zilele sunt pline de culoare
Iar ei trăiesc frumos în lumea lor.

Ca să ajungi să dai viaţă unui vis
Crede în el şi în destin,
Şi roagă-te la Dumnezeu
Să-ţi fie aproape mereu.

Acei Copii se au unul pe altul
Acum trăiesc tot ce visau,
Destinul i-a vrut împreună
Iubirea îi răsfaţă, îi ţine de mână.

14 Septembrie. 2019