DARURILE CERULUI

Darurile cerului
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

De mult un om se minuna
De tot ce întâlnea în cale,
De flori, de pomi, de cerul minunat
De soarele ce străluceşte tare.

Cu voce tare el se bucura
De frumuseţile din faţa ochilor,
Lui Dumnezeu îi mulţumea
Că poate să se bucure de ele.

De el se apropie un om
Pagân, fără credinţă,
Şi îl întreabă  -Omule
Ce e cu tine, ce se întâmplă?.

Omul voios cu lacrimi pe obraz
Şi multă bucurie,
Spune. -Frumos e cerul, florile
Priveşte, e minune..

-Ce ai pătit, zise necredinciosul
N-ai mai văzut flori, pomi şi soare?,
-Aşa e, spuse încet omul
Am fost orb, nu am vazut lumea.

De astăzi văd, sunt bucuros
Dumnezeu mi-a deschis ochii,
Şi ute că acum şi eu
Văd florile şi pomii.

Poate că tu, văzându-le pe toate
Nu te mai fascinează,
Este normal, căci ai trăit cu ele
Să nu le ei în seamă.

Priveşte cât e de frumoasă lumea
Cerul şi soarele,
Blândeţea şi frumosul florilor
Și pomii înalţi ce ating cerul.

-Te rog, zise cu bucurie
Omul cel fericit,
-Dumă la o Biserică să-i mulţumesc lui Dumnezeu
Că mi-a deschis ochii.

Necredinciosul a rămas fără cuvinte
De ce a auzit,
Şi pentru prima dată în viaţa lui
În Biserică a intrat.

Şi a început a se ruga
Spunînd, iartă-mă Doamne,
De astăzi vreau să vi în viaţa mea
Să ai grijă de mine.

Să preţuieşti tot ce te inconjoara
Toate sunt daruri scumpe,
Omule eşti bogat, le ai pe toate
Eşti cel mai fericit.

Vederea este un dar de preţ
Pentru că vezi frumosul,
Cerul, pomii şi florile
Soarele, totul este de poveste.

Să nu mai zici că eşti sărac
Căci tu le ai pe toate,
Sunt mulţi cei ce nu văd nimic
Şi-l au pe Dumnezeu aproape.

Iubeşte viaţa, tot ce ai
Nu căuta să faci averi,
Ci caută să fi om bun
Să traiesti fericit.

De eşti bogat să dai şi altora
Ajută necondiţionat,
Să îl iubeşti pe Dumnezeu
Să fi demn, simplu, cu tine împăcat.

20 Iunie. 2020