Despre mine

Fotografia mea
Va invit in lumea pura a Poeziei,..Lasa-ti gandurile sa zboare,Lasa-te purtat pe aripile visurilor Inchide Ochii citind Poezia si te vei regasi intr-o lume de Poveste...Traieste frumos,Gandeste pozitiv si fi optimist..Invinge tristetea cu zimbete,Ignora rautatea si plateste cu bunatate celor ce te dujmanesc..Bucura-te de tot ce te-nconjoara..Fi un Om bun.Cu Drag.Gabriel Razvan Stoica

miercuri, 24 iunie 2020

BĂTRÂNICA MISTERIOASĂ

    Bătrânica misterioasă
Cea ce vă povestesc e adevărat. Mi s-a intamplat personal, şi vă rog să mă credeţi, n-am nici un interes să vă mint.
         Totul a inceput intr-o dup-amiază, am ieşit la o plimbare, mergeam îngândurat, fără a fi atent la ce se întâmpla în jurul meu. M-am oprit în staţia de autobuz, la Lămâiţa, la 35, aşteptam autobuzul.
             Pe băncuţa din staţie se aseazã o bătrânică, imbrăcată ca o Măicuţă. La un momendat bătrânica îmi spune cu un glas bland, cald, să iau loc lângă ea. Îi mulţumesc, dar refuz să mă asez... Vine autobuzul, plec..
           La o săptămână după aceia, dinou afară, de data aceasta stăteam pe o bancă şi mă jucam pe telefon. Deodată simt o mână pe umărul meu, şi aud aceiaşi vorbă blândă.
-Bună seara, spune bătrânica, cu aceiaşi vorbă caldă,imbrăcată lafel, ca o Măicuța. Îmi spune.
-Vă rog, îmi puteţi da un leu?.. Eu ridic, capul şi spun.
-Nu am, îmi pare rău.   Bătrânica, calmă îmi atinge mâna şi spune.
-Te rog iartă-mă. Şi pleacă.. După ce aplecat, brusc am avut o părere de rău, că nu i-am dat, un leu.. Mă simţeam vinovat, că n-am ajutat un om la greu.  Parcă-l auzeam pe Dumnezeu spunînd..
-Eu am fost, şi mai refuzat. Aveai bani şi n-ai vrut să-mi dai.. Am meditat mult în noaptea aceia, înspăimântat şi ruşinat, de fapta rea, şi mi-am spus.. Mâine îi voi da dublu.   N-am mai văzut-o în urmatoarea zi.. La două săptămâni o revăd iar. Vine la mine şi îmi spune. Eram cu cineva pe bancă
-Dă-mi şi mie un leu, te rog.. Fără să stau pe ganduri spun, n-am. Bătrânica îşi cere scuze, şi cu aceiaşi caldură în glas spune..
-Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi dispare.. Imediat îmi aduc aminte de ce-mi promisesem în rugaciune, cerînd iertare lui Dumnezeu, că-i voi da bani.. Ei bine, în seara asta ne-am revăzut dinou.   Lafel îmi spune.
-Ai să-mi dai şi mie un leu?. Lafel de blând. I-am dat leul.. Se vedea bucurie în ochii ei, era fericită.. Mi-a multumit, şi a plecat încet.   Concluzia.. Parcă-l vedeam pe Dumnezeu prin acea bătrânică.. Sigur a fost ceva divin.. Dumnezeu ne vorbeşte prin oameni.. Să fim cu băgare de seamă.. Credeţi-mă, ce v-am spus, e adevărat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu