Mi-e dor
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Mi-e dor de clipele acelea
Când ne plimbam în parc pe-afară,
De îmbrãţişarea caldă
De-o strangere de mână adevărată.
Mi-e dor de agitaţia din stradã
De oamenii nervoşi şi de clacsoane,
De serile când mergeam la terase
De ciripitul păsărelelor.
Astăzi totul e trist afară
Oamenii toti în case s-au ascuns,
Strazile au rămas triste şi goale
Plangem pentru întreaga omenire.
Atâtea lucruri minunate
Din cer Dumnezeu ni le-a dăruit,
Dar noi nu ne-am oprit să le vedem
Să inţelegem cât suntem de fericiţi.
Să ridicăm privirea noastră catre cer
Să ne rugăm la Dumnezeu,
Să fie lângă noi aici
Şi să ne scape de tot ce e greu.
Ar trebui să învãtãm de-aici
Că banii, răutatea nu te-ajută,
Să trăim cu credinţă, să iubim
Şi să-l păstram pe Dumnezeu aproape.
24 Martie. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu