Stelele şi luna
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
În liniştea nopţii stelele şi luna se întâlnesc
Şi-n şoaptă încep a povesti,
Despre gândurile noastre şi tot ce-au văzut peste zi
Mângâind visele noastre.
Stelele îi spune lunii
-Of, şti tu câţi oameni sunt trişti?,
Am vazut oameni ce nu au sănătate
Dar şi mulţi rãniti din dragoste.
-Lună dacă ai şti cum nu ştiu să aprecieze
Oamenii ce le dă Dumnezeu,
Stau şi se urăsc unii pe alţii
Nu au suflet şi inima-n piept.
Luna uimită ascultă
În tăcere le priveşte,
Şi cu glasul blând şopteşte
-Da, aşa e, ei nu ştiu să se aprecieze.
Noaptea este un sfetnic bun
Ce aseazã gândurile, sentimentele,
Totul capătă contur
Dar lumea nu înţelege.
Dacă ar fi şi pe pământ
Liniştea care e în cer,
Am fi şi noi fericiţi
Strălucind ca stelele.
7 Ianuarie. 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu