Un vis urât
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Vreau sã cred că totul e un vis urât
Că ce trăim e un scenariu,
Că nu-i real acest covid
Iar noi nu suntem izolaţi.
E trist că astăzi stăm departe
De frati, surori şi de părinţi,
Că nu putem ieşi în parc, să ne plimbăm la aeer
De frica unui virus obosit.
Natura toată s-a trezit la viaţă
Pomii, florile ne zâmbesc,
Păsările zboară din creangã în creangã
Iar noi pitiţi în case trişti.
Aşa trec zilele acuma
Lafel şi viaţa, timpul însă nu,
Suntem stresaţi şi speriaţi
Nervoşi şi răi, ce-i de făcut?.
Să ne rugăm la Dumnezeu
Să ne ajute să trecem cu bine,
Să fim mai buni să ne recâştigăm
Sufletul ce de mult ni l-am pierdut.
Şi când va fi să fie bine
Să preţuim tot ce avem,
Să mergem la Biserică să ne rugăm
Să fim mai buni, să nu ne mai certăm.
11 Mai. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu