PRINȚ ȘI CERŞETOR

Prinț și cerşetor
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

Povestea noastră scrisă-n versuri
Vorbeşte despre un băiat,
Ce a iubit sincer o fată
Până când ea la indepărtat.

Totul a început frumos
Copii senini, ce se iubeau,
El o diviniza, pe ea
Era prințesa, zîna sa.

În toate erau împreună
Se răsfăţau, se alintau,
Credeau în ei, trăiau iubirea
Erau frumoşi şi fericiţi.

Dar într-o zi ca toate cele
Nimic nu anunţa ce va sa fie,
Fata îl ia pe prinț de mână
Şi-i spune, plec de lângă tine.

-Ce spui acolo? Intrebă băiatul
-Ce s-a-ntâmplat, cu ce-am greşit,
-Cum de-ţi veni aşa deodată
Să vrei să pleci şi să mă laşi aici?.

-Am realizat că nu mai pot
-Îmi place de altcineva,
-Mai bine totul se termină acum
-Plecăm singuri pe un alt drum.

Până mai ieri era un prinţ
Iubea curat, era iubit,
Azi în genunchi implorã fata
Să nu îl părăsească, să rămână amândoi.

Dar plânsul şi durerea lui
Nu a impresionat-o pe prințesă,
S-a ridicat, la lăsat în genunchi
Şi a plecat, nu a privit în urmă.

Băiatul a privit delung
Cum se îndepărtează fata,
Si-a şters lacrimile şi-a spus
Te iert, să-ţi fie bună viaţa.

De-atunci a învăţat să fie mai puternic
Să creadă, să iubească şi mai mult,
Iertarea la făcut să vadă
Soarele care vesel strălucea.

Iubirea este minunată
Să o păstrăm senină şi curată,
Să n-avem asteptãri prea mari
Să oferim atât cât primim, să nu fie în zadar.

27 Mai. 2020