M-am încăpăţânat mereu să cred în oameni
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
M-am încăpăţânat mereu să cred în oameni
Chiar dacă viaţa mi-a demonstrat contrariul,
Am spus că e doar o părere
Că nu există răutate.
De m-au lovit sau m-au trădat
N-am căutat să mă feresc de ei,
Am loat-o ca pe-o întâmplare, i-am iertat
Dar ei nimic n-au inteles.
I-am crezut că îmi sunt prieteni
Că nu au nici un interes să-mi facă rău,
Dar sub un zâmbet şi o vorbă bună
Au complotat în spatele meu.
Astăzi nu-s suparat deloc
Dar din trecut am învăţat,
Că dacă faci bine ţi se plăteşte rău
Aşa că ţin distanţa, nu mai cred în om dinou.
26 Aprilie. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu