Încet se-aşterne seara
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Încet se-aşterne seara
Noaptea îmbracă cerul,
Stelele strălucesc
Frumos curge izvorul.
Florile au adormit
Doar vântul mai adie,
Şi mângâie în șoaptă
Pomii, şi frunzele.
Doar luna stă si-asculta
Cum susură izvorul,
O dulce poezie
Ca să alunge dorul.
Dorul ce arde tare
O inimă în noapte,
Iubirea unei fete
Pentru băiatul ei.
Şi repede ia-n palme
Stelele de pe cer,
Şi scrie poezia
Pentru alesul ei.
El va citi scrisoarea
Scrisă pe cer cu stele,
Şi va veni degrabă
În bratele fetei dragi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu