Mai ţi minte verile când ne iubeam?
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Eram noi doi aşa frumoşi
Ce bine ne stătea,
Ne completam în tot, şi ne iubem
Viaţa poveste ne era.
Tu erai Zana mea cea bună
Frumoasă şi senină,
Cu tine mă visam mereu
Noi doi o veşnicie.
Mai ţi tu minte verile acelea
Când eram noi şi luna?,
Când te priveam în ochii şi te strângeam în braţe
Ce dulce ţi-era gura.
Cum aveam grijă amandoi
De-a noastră iubire,
Cum inimile noastre ne băteau în pirpt
Cum îţi spuneam, dulce iubire.
Astăzi de toate-mi amintesc
Din pozele frumoase,
Vorbesc, cu ele, povestesc
Adorm cu tine în noapte.
A mai trecut o vară, toamna e aproape
Tu nu mai eşti sici,
Aşa că totul e un vers
Şi multe amintiri.
Să ai grijă de tine acolo unde eşti
Să străluceşti mereu,
Tu ai rămas aici la mine
În sufleţelul meu.
30, August. 2019,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu