TU ŞTI CE E IUBIREA?

TU MAI APRINS

               Tu mai aprins
    (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   Eram eu, singur rătăceam
Un cititor în stele,
Scriam cu ele poezii
În nopţile senine.

   Visam şi desenam cu ochii minţii
Iubirea cea frumoasă,
În ea pe tine te puneam
Făptură gingaşă.

   Şi într-o zi tu ai prins viaţă
Şi mi-ai ieşit în cale,
Mi-ai dat un strop din fericirea ta
Şi ai facut în piept, să-mi bată inima tare.

   Tu mai aprins, eu m-am întors
Cu faţa către tine,
Acum şi eu iubesc frumos
Şi sunt la fel ca tine.

   Iubirea noastră este mare
Nu are limite,
Suntem noi doi, uniţi pe veci
Zîna mea divină.
             18 Iulie. 2021

AM LUAT LUNA ÎN PALME

               Am luat luna în palme
        (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   În noaptea albastră şi senină
Am luat luna în palme,
Să-mi lumineze visele
Şi gândurile calde.

   Îi spun tot ce vreau, ce trăiesc
Ce inima îşi doreşte,
Că eu pe tine te iubesc
Înger bun din poveste.

   Nu pot dormi, luna mă ascultă
Mirată mă priveşte,
Observ în raza ei un zâmbet
Dorinţa mea se împlineşte.

   Promite că noapte de noapte
Va lumina pe cer,
Visurile, gândurile mele sincere
Despre noi doi, despre iubire.

   Şi va veni la geamul tău
Şi te va lumina,
Urmează-i razele senine
Şi vino în calea mea.

   Să ne iubim, să fim noi doi
Uniţi pe vesnicie,
Şi tot ce amândoi trăim
Să fie dulce poezie.
            12 Iulie. 2021

AŞ DA ORICE SĂ FIU DINOU COPIL

AI ÎNCREDERE ÎN MINE

              Ai încredere în mine
   (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   Ai încredere în mine
Când îţi spun că te iubesc,
Hotărât sunt şi ştiu bine
Că tu eşti ce îmi doresc.

   Am trecut de vârsta aceia
Când eram credul, naiv,
Când visam că vreau o zînă
Sau Ileana din poveşti.

   Tu eşti singura femeie
Care a ştiut să-mi dea,
Un strop mare de iubire
Şi căldură, răsfăţ, tot ce vrea inima mea.

   Nu vreau nimic de la tine
Te iubesc şi mi-e deajuns,
Lângă tine mi-este bine
Te iubesc.
               3 Iulie. 2021

 

 

VINOVATĂ E IUBIREA

                        Vinovată e iubirea
               (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   Vinovată e iubirea
Că astăzi suntem noi doi,
Intr-o lume de poveste
Într-un vis, creat de noi.

   Vinovaţi suntem şi noi
Că ne-am lăsat furaţi de val,
Şi pentru că am ales
Să fim fericiţi şi noi.

   Astăzi totul este bine
Tu eşti îngerul meu bun,
Vinovată e iubirea
Că mi te-a adus în drum.

   Suntem noi, ne este bine
Avem lumea noastră bună,
Te iubesc, o spun din suflet
Tu eşti zîna mea cea bună.
           2 Iulie. 2021

POVESTE CU TÂLC

Când eram copil, în oraşul în care locuiam trăia un băiat tânăr, poreclit "Ciungul". I se spunea aşa din cauza unui defect pe care îl avea la o mână, în urma unui accident nefericit în care a suferit o arsură gravă. Am aflat că dobândise acea arsură când era adolescent… Fiind mai puţin dezvoltat mintal, copii îl batjocoreau adesea şi îl puneau la tot felul de încercări teribiliste. Când şi-a ars mâna l-au pus să scoată un obiect dintr-un foc, iar el nu a ezitat şi a băgat mâna să salveze acel lucru. 

Pe parcursul vieţii nu a fost scutit de răutăţile lumii… Era stigmatizat de societatea care îl considera diferit. Muncea cu ziua pe la casele oamenilor, ajutând la grădinărit, la cosit, la construcţii… Aşa îşi câştiga pâinica şi câte o porție de mâncare caldă. Îmi aduc aminte că toţi cei pe la care lucra îi dădeau să mănânce afară în curte şi numai tata îl punea să mănânce cu noi la masă… 

Copiii râdeau de el, iar adulţii îl batjocoreau adesea fiindcă el era credul şi prostuţ... Nu numai o dată am văzut cum era batjocorit şi chiar bătut fără motiv… Unii îl exploatau punându-l la munci grele, iar alţii îi cereau să le care plasele, doar pentru a se amuza pe seama lui… 

Într-o zi, a izbucnit un incendiu la o casă aflată la marginea oraşului. Vecinii s-au adunat ca la spectacol şi priveau flăcările care cuprindeau din ce în ce mai mult din casă. La un moment dat, a apărut şi Ciungul printre oameni şi, fără a sta pe gânduri, a intrat în curte şi a spart uşa casei. Lumea, care privea totul cu mirare, l-a văzut după puțin timp deschizând un geam şi făcându-şi apariţia într-un fum negru şi dens. Avea în braţe un copil mic, de vreo 2 ani, pe care l-a aruncat de îndată pe fereastră. După câteva clipe, a ieşit pe uşa casei ţinând o fetiţă de vreo 5 anişori în braţe. A salvat atunci două vieţi… 

Este povestea unui OM respins şi batjocorit de o societate care nu dă nicio şansă oamenilor bolnavi, oamenilor cu dizabilităţi, oamenilor cu nevoi speciale… şi când spun nevoi speciale, mă refer la nevoia lor de a fi acceptaţi de noi, ajutaţi, respectaţi, încurajați şi iubiţi… 

Nu am înţeles niciodată de ce este mai uşor să oferi batjocură decât respect, lovituri în loc de mângâieri, dispreţ în loc de iubire… 

Mă întreb cum o fi să te simți atât de singur în mulțime, atât de mic printre oameni “mari”, atât de slab printre oameni puternici…

Mi-l amintesc pe Ciungul mâncând mereu alături de câinele lui, de care era nedespărţit. Întotdeauna îi dădea mai întâi câinelui din mâncarea lui şi abia apoi mânca şi el…

Nu știm niciodată ce erou se ascunde într-un om pe care obișnuim să îl desconsiderăm pe criterii superficiale… Și ce păcat că sufletul oamenilor nu este la vedere! Altfel, poate am fi mai buni și mai blânzi cu cei pe care nu avem răbdare să-i cunoaștem, nici putere să-i înțelegem și nici înțelepciune să-i acceptăm și să-i iubim… 

Cu multă dragoste, pentru toți oamenii diferiți...

Irina Binder 

Insomnii

SĂ FACEM PAŞI

                  Să facem paşi
      (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

   Priveşte cum trec anii
Repede rând pe rând,
Şi tot cu ei odată
Tinereţea noastră, îmbătrânim.

   Aşa că hai, dă-mi mâna
Şi vino mai aproape,
Să facem din nori soare
Şi zi din orice noapte.

   Hai să ne bucurăm
De fiecare zi,
Să nu mai treacă anii
Peste noi, fără sens.

   Să credem în iubire
Să o luăm cu noi,
Hai, vino lângă mine
Să facem paşi pe drumul vieţii cu iubire
             1 Iulie. 2021