Iubire neîmplinită
Autor.Gabriel Razvan Stoica
2 August.2016

Au fost odată doi Copii frumoși ca Soarele
Ce tare s-au indragostit.
Si au ales să își unească Inimile
Pornind pe drumul Vieții.

Erau atît de fericiti ca se aveau unul pe altul
Nimic și nimeni nu-i putea despărți.
Iubirea lor era curata
În fiecare zi zimbeau si își jurau dragoste adevărată.

Fata era bogată.trăia într-un palat
Nimic nu ai lipsea.
Tot ce în vis noaptea visa
A doua zi primea îndată.

Băiatul era Om modest
Nu avea bani.averi.
Dar avea Sufletul curat
Muncea ca zilier.

Dar asta nu-i împiedica
Curat sa se Iubească.
Fata îl accepta asa
Caci era dragoste adevărată.

A Venit ziua cînd Părinții au aflat
Ca cei doi se Iubesc.
Si iau cerut Fetei sa le prezinte
Băiatul ce-o Iubea.

Plină de bucurie la chemat
Si tuturor le-a spus.
Ca el e Printul ce-o Iubește cu adevărat
Si vor porni în Viața pe acelaș drum.

Dar cînd Părinții au aflat
Ca Baiatu-i sărac.
L-au dat afară și l-au alungat
Si Fata iau luat.

De-atunci cei doi nu s-au văzut
Si lacrimile au curs.
Un râu a apărut în locul unde Baiatul a plîns
Si curge-ncetisor.

Pe malul lui o Salcie a rasarit
E Fata ce-l veghează.
Asculta si priveste râul
Cum la vale coboară.

Si uite așa o dragoste curata
Sa frînt din cauza ca lumea az aleargă.
După bani si averi.palate
Nu după Suflet.bunatate.