Ecou
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Un glas divin, blând şi suav
Mi-a atins inima din piept,
Și mi-a şoptit incet, discret
Un vers, numit, iubire.
E glasul sufletului meu
Ecoul conştiinţei,
Că te iubesc, sunt fericit
Că tu eşti lângă mine.
Mi-ai pus zâmbet pe chip ,şi soare
Pe cerul vieţii mele,
Şi astăzi eu trăiesc frumos
În braţele tale.
Te iubesc mult, minunea mea
Eşti dulce şi suavă,
Cea mai frumoasă fată din această lume
Iubita mea, soţia mea dragă.
5 Februarie. 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu