UN OM SĂRMAN

                    Un om sărman
      (Autor. Gabriel Răzvan Stoica)

     Un om sărman mergea plângând
Şi cerea ajutor,
Dar toţi treceau pe lângă el nepăsători
Nu se opreau în loc.

     Sărmanul om avea nevoie
De-un ban, îi era foame,
Dar toţi erau preocupaţi
De lucruri personale.

     Se-apropie de bietul om
Un altul, tot ca el,
Şi îi intinde un covrig
Poftim, e tot ce am.

     Sărmanul îl ia repede
Să-şi potolească foamea
Şi printre rânduri întreabă incet
-Dar tu ce o să faci?.

     Sărmanul celălalt răspunde
-Îl am pe Dumnezeu,
El este mereu lângă mine
Mă ajută când mi-e greu.

     Morala poeziei spune
Că cel sărac ajută,
Ştie ce este sărăcia
Şi imediat ti-ntinde o mână.

     Ajută dacă ai mai mult
Îi dai lui Dumnezeu,
Dă din puţinul tău
Şi o să-ţi fie bine.
      19 August. 2021