Glasul mării
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Mi-e dor de marea albastră
Cu valurile ei,
De glasul cel suav
Şi de căldura ei.
Nisipul auriu
Fin ce-mi frige talpile,
Soarele ce străluceşte
De oglindirea lui.
Pe mal când noaptea vine
Să fim doar noi şi marea,
Să-i ascultăm chemarea
Şi glasul ei senin.
Luna să strălucească
În apa cristalină,
Iar noi in nisip să scriem
Iubirea în poezie.
Frumos e glasul mării
Când lin îi este valul,
Noi naufragiaţi
Pe maluri.
24 Iunie. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu