Ultima seara
Autor.Gabriel Razvan Stoica
7 Septembrie.2017

Impreuna am scris o Poveste
In care Iubirea se gaseste,
Noi doi fericiti tinindu-ne de mina
Eu un Print,iar tu o Zana.

Zilele toate erau senine
Soarele stralucea neincetat,
Cerul era albastru ca,cristalul
Tu o dulce Fata,Iubirea mea.

Iata ca frumosul vis se duce
Si Povestea de Iubire se sfirseste,
Astazi a venit momentul sa ne luam adio
Sa plecam departe in lume,Unul fara altul.

S-a lasat seara,Noaptea imbraca Cerul
Eu sunt cu Ochii inlacrimati,
Linga tine imploridu-te printre suspine
Hai sa nu scriem sfirsitul Povestii azi.

Tu imi spi,E prea tarziu acum
Am ales sa plec,nu ma intorc din drum,
Vreau ca de-acum inainte
Sa nu ne mai vedem,Sa nu ne spunem vorbe.

Ma doare sa imi spui asta
Sa-ti aud vocea cea blinda ce vorbeste,
Cu ce am gresit de pleci
Spune-mi si mie sa inteleg?.

Nervoasa pleci capul in jos
Eviti sa ma privesti in Ochi,
Tacerea se asterne incet
Si se aud doar greerii in noapte.

E Ultima seara impreuna
Tine-ma in brate sa adorm,
Lasa-ma sa-ti mai simt parfumul
Si sa ma cuibaresc la pieptul tau.

Cat de frumoasa poti sa fi
Si dulce,Si atragatoare,
Intreaga noapte mi-au plins Ochii
Si strins eu te-am tinut in brate.

Cand zorii zilei s-au ivit
Nici tu,Nici eu n-am scos o vorba,
Am servit impreuna micul de jun
Si-apoi am plecat impreuna.

Pe drum am mai vorbit putin
Spuneai ca poate sa mai fie o sansa,
Dar apoi iar te-ai razgandit
Si repede ai plecat in graba.

Am privit mult in urma dupa tine
Plingand,Strigandu-ti Numele,
Dar repede te-ndepartai de mine
Nu-mi auzeai cuvintele.

Am incercat sa mai vorbim
Dar nu ai vrut sa mai auzi de mine,
Acum au trecut ani de-atunci
Si inca te mai regasesti in Suflet la mine.