Tu prea frumoasa Fata
Autor.Gabriel Razvan Stoica
28 Iulie.2017

La marginea unui sat
Intr-o mica padurice,
Sta si plinge o Domnita
Frumoasa parca-i o Zana.

Are parul lung pe spate
Stralucind precum un Inger,
Dar din Ochi ai curg siroaie
Lacrimi multe,Cristaline.

Tot plingand in umbra deasa
O Aude Padurarul,
Si privin-do o intreaba
De ce plingi Fata frumoasa?.

Fata lacrima as sterge
Si printre suspine-i spune,
-Pling din prea multa Iubire
-Il Iubesc dar nu e bine.

Ma minte si ma raneste
Nu ai pasa cum sunt eu,
Dar mi-e drag si vad in el
Barbatul ce mi-l doresc.

-Ce te face sa Iubesti
Un Om care te jicneste?,
Padurarul intrebin-do
Se tot mira,si-o priveste.

-Cauta ai spuse el
Sa gasesti la Oameni Sufletul,
Sa-l Iubesti cu Inima
Nu pentru frumosul fizic.

-Uite spuse Padurarul
Vezi Florile astea toate?,
Astazi sunt toate-nflorite
Maine nu mai au petale.

Asa si cu frumusetea
Astazi e,Maine se duce,
Dar Iubirea-n veci ramine
Pana la sfarsit de zile.