Culoarea dragostei
Autor.Gabriel Razvan Stoica
29 Aprilie.2017

Creştea-n pustiu un trandafir
Şi eu l-am tot lăsat să crească
Parfumu-i roşu să respir
Roşul în mine să-nflorească

Iar Trandafirul inflorea
Pe zi ce trece era tot mai frumos,
Dar se vedea in Floarea lui
Tristetea pe petale cum curgea.

M-am hotarat sa-l ingrijesc
Sa-l ud cu dragoste curata,
L-am scuturat c-o mingaiere
Si cu o poezie i-am alunga tristetea toata.

Si Trandafirul a-nflorit frumos
Parfumul lui ma mingaia duios,
Acum e dulce,Vesel,Minunat
E Ingerasul meu ce Drag.

E Fata visurilor mele
Sufletul dulce,ce-l Iubesc,
Am cea mai minunata Fata
Da tu esti si din Suflet Te Iubesc.

Ochii tai s-au umplut de fericire
Se vede-n ei albastru pur,
N-am sa te las sa plingi Iubire
Am sa te-alint mereu si-am sa te ocrotesc.

Asa sa nascut dragostea curata
Din lacrimi si din suferinta,
Acum noi suntem o Familie frumoasa
Te am pe tine,Tu ma ai pe mine,Fata mea frumoasa.