Iubirea suntem noi
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Dacă spun iubire
Te privesc pe tine,
Zîna mea cea bună
Suflet minunat.
Tu îmi dai putere
Viaţă şi căldură,
Visuri mi-implinesti
Scumpa mea iubită.
Amândoi mereu
Scriem o poveste,
Unde tu şi eu
Suntem fericiţi.
Te iubesc enorm
Şi îţi mulţumesc,
Că îmi eşti alături
Şi că mă răsfeţi.
16 Octombrie. 2024
Era de mult
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Era de mult cu ani în urmă
O simplitate în tot şi toate,
Eram oameni cu suflet bun
Ce stiam să daruim.
Credeam mai mult în Dumnezeu
Iubeam curat, nevinovat,
Nu erau diferenţe cum e azi
Între saraci, între bogaţi.
Ştiam să ne iubim pământul
Să fim cu toţii oameni buni,
Să fim aproape, toţi prieteni
Pentru că toţi eram egali.
Iubirea izvorea din suflet
Nu cum e azi din trup şi-atât,
Nu erau lacrimi, suferinţă
Eram mereu ne despărţiţi.
Astăzi totul e inedit
Modern dar neînsufleţit,
Inimile sunt pustiite
Sacatuite, suferinde.
Minciuna stă la loc de cinste
E sus în funcţii mult prea mari,
Iar adevarul e departe
Privit ciudat de ne crezut.
Se pierde lumea, este trist
Roboţii azi sunt peste tot,
Nu mai primeşti o vorbă bună
Eşti umilit de cei bogaţi.
S-a pierdut simplitatea aceea
Egalitatea dintre noi,
Bogaţii astăzi conduc lumea
Iar cei saraci sunt oropsiţi
14 Octombrie. 2024
Ce mai face Mama?
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Bătrână şi bolnavă ,tristă şi singură
Plânge săraca mamă deznădăjduită,
Că nimeni nu-i aproape
Acum la bătrâneţe, copii ei nu ştiu
Să fie lângă ea.
Cât a fost în putere
Pe toţi ea ia crescut,
Ia ajutat, le-a fost aproape
Nimic nu le-a cerut.
Acum ea e bolnavă
Şi neajutorată,
Copii îi sunt departe
Nimeni n-o vizitează.
Toţi se dau la oparte
Nimeni nu are timp,
Să stea cu Mama acasă
Să schimbe un cuvânt.
Să-i aline durerea
Să-i îngrijească boala,
Spun că nu pot veni
Acasă lângă Mama.
Dar oare cum de ea
Le-a dat viaţă la toţi ,
Ia facut mari, şi a crescut nepoţii
Dar ei nu o pot ajuta?.
Aşa e pe pământ
Nimănui nu îi pasă,
De Mama fiinţa Sfântă
Persoana cea mai dragă.
Aşa se pierd bătrânii
Lăsaţi într-un azil,
Uitaţi de-ai lor copii
Nepoţi, surori şi fraţi.
Iubiţi-vă părinţii,
Bunicii, pe cei dragi,
Rămâneţi lângă ei
Căci mâine vor pleca.
Şi curnta va fi ziua
Şi noi vom îmbătrâni,
La fel şi noi ca Mama
Singuri în azile vom fi.
9 August. 2024
Cățelușu Ryky
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Eu sunt cățelușul Ryky
Vesel, tare năzdrăvan,
Iubesc copii şi joaca
Şi mă joc cu tot ce am.
Îmi place ziua întreagă
Să alerg, să rod ce prind,
Stric, stăpânii mă ceartă
Latru nu-mi pasă de nimic.
Sunt gingaş şi răsfăţat
Toate mie se cuvin,
Curios să ştiu eu tot
Ce se-ntâmplă peste tot.
Asta-i viaţa ce o duc
Lângă stăpânii mei dragi,
Alerg, latru şi mă joc
Sunt un căţel alintat.
6 August. 2024
Ai grijă omule
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Ai grijă omule de tine
Pune în suflet si-n privire,
Zâmbet curat, iubire pură
Şi crede-n Dumnezeu, nu avea ură.
Gândește bine şi ia seama
La tot ce faci şi cum trãiesti ,
Fereşte-te de rău, şi nu răspunde
Cu ură celor care te lovesc.
O viaţă ai, nu ai mai multe
Nu strânge bani şi bogăţii,
Umpleţi inima cu iubire
Şi dăruieşte bunătate tuturor.
19 Iulie. 2024
Un gram de iubire
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Un gram de iubire schimbă tot
Alungă răul pe loc,
Pune bătai line în inimă
Şi armonie, zambet în suflete.
Iubirea e ceva sfânt
Lăsată de Dumnezeu pe pământ,
Alungă neliniştea apăsătoare
Şi pune pe cer soare.
Fără iubire nimic nu traieşte
Nici floarea nu înfloreste,
Nimic nu e frumos
Iubirea e ceva sfânt şi pretios.
9 Iulie
2024
Mi-ai pus în suflet soare
(Autor. Gabriel Răzvan Stoica)
Tu înger minunat
Cu, chip suav de zana,
Mi-ai pus în suflet soare
Şi zâmbet în privire.
Eşti primul meu cuvânt
Ce-l port mereu pe buze,
Eşti inima din piept
Ce bate cu iubire.
Eşti unică în lume
Frumoasă, străluceşti,
Tu înger bun, din suflet
Pe tine te iubesc.
Cu tine râd şi plang
Cu tine eu mă cert,
Dar tu eşti pentru mine
Un înger drag şi scump
Pe care îl iubesc.
Frumoasă eşti iubito
Mereu tu eşti aici,
Fata inimii mele
Din suflet te iubesc.
26 Iunie. 2024
